Se spune că fiecare experiență este diferită mai ales atunci când devii parinte. Înveți și evoluezi odată cu al tău copil în funcție de ceea ce îi place sau nu, de ceea ce îl face să se simtă confortabil pentru a adormi. Și pe măsură ce crește, continui și tu să înveți și să îți pui întrebări în legătură cu personalitatea copilului și cum îl poți ajuta să devină un adult independent, bun, fericit și sănătos. Dar mai ales, înveți să răspunzi la o întrebare esențială: care este rolul meu ca părinte în viața copilului?
Fiecare copil se naște cu o anumită personalitate. Rolul tău ca părinte este să îl ajuți pe cel mic să își dezvolte această personalitate, să se descopere și mai bine pe sine și să devină un adult fericit, dar în felul său. NU îl compara cu alți copii! E ca și cum ai compara mere cu portocale și i-ai spune copilului că mărul e mai bun decât portocala sau invers. Ajută-l să afle ce îl face fericit, ce pasiuni are și lucrați împreună ca o echipă în această direcție.
Iată câteva citate menite să te inspire, poate să te și amuze puțin. 🙂
“Being a parent is a greater responsibility than even that of a Prime Minister. As a parent, if you were to do something wrong, it would hurt your own child.”
“The children that are born to us, we are not free from our responsibility towards them. They should be given good values.”
“Your duty as a parent should be to nurture and raise your child well and direct him on the right path. If he speaks to you in a disrespectful manner, and you do the same to him, he will become rebellious. Instead, you should sit and explain things to him in a gentle and loving manner. This is the primary role of parents in child life. There should be a spiritual understanding behind all your acts.”
“Once you fulfill your duty to educate them and give them a good upbringing and when they are well established, you need not give them financial support.”
Și, în sfârșit, câteva sfaturi practice despre ce poți face tu în calitate de părinte.
💡 Fă-ți curat în viață
Da, ai citit bine. Un copil are nevoie înainte de toate de un părinte fericit și sănătos. Așa că învață să ai grijă de psihicul tău, mergi la medic pentru controale de rutină, fă mișcare și încearcă să ai o alimentație echilibrată. Ține minte de regula din avion: îți pui mai întâi ție masca de oxigen și apoi copilului. La fel este și în viața de zi cu zi: pentru a-l putea ajuta pe cel mic, trebuie să fii tu bine.
Nu uita să discuți despre aceste aspecte cu al tău copil. Învață-l de mic cât este de important să aibă grijă de el și fii un exemplu pentru el.
💡 Mama și tatăl trebuie să își împartă responsabilitățile în mod egal.
Este un subiect destul de sensibil, dar în niciun caz nu poate fi exclus din discuție. Discutați și agreați cum vă puteți susține unul pe celălalt în creșterea copilului. Fiecare dintre cei doi părinți poate fi responsabil de anumite rutine zilnice (în funcție de timpul pe care îl are la dispoziție, de abilități / pasiuni / îndemânare, etc). Deciziile extrem de importante ar trebui luate împreună.
💡 Orice e prea mult strică (chiar și când vine vorba despre răsfăț)
Acesta este un punct important de reținut. Este recomandat să îl înveți pe copil de mic că are și responsabilități, nu doar drepturi. Se va simți bine dacă va avea ceva de făcut și va reuși să își duce sarcina la bun sfârșit. Nu trebuie să fie nimic complicat: să își pună farfuria în chiuvetă, să își facă patul, să își strângă jucăriile (ce poate face în funcție de vârstă pe care o are). Ca părinte, este important să găsești un echilibru între două tipare de părinți: cei extrem de exigenți și autoritari și cei supraprotectori. Atenția excesivă ‘sufocă’ dezvoltarea copilului. Lasă-l pe cel mic să greșească, să învețe din greșeli, să evolueze din propriile experiențe. Nu face totul în locul lui. Încurajează-i spiritul independent.
💡 Ajută-l pe copil să fie curajos
Viața vine la pachet cu părți bune și altele mai puțin frumoase, drept care este bine să îi explici copilului că viața nimanui nu este perfectă și că este în regulă să fie așa. Dar, în același timp, învață-l să facă față cu mult curaj eșecurilor și nu îl critica atunci când nu reușește să facă ceva. În schimb, întreabă-l ce lecție a învățat din greșeala făcută. Motivează-l întotdeauna înaintea unei provocări noi!
💡 Echilibru în tot și toate
Acesta este răspunsul când vine vorba despre creșterea unui copil. Nu este deloc ușor, dar putem exersa zilnic această strategie. Arată-i copilului și spune-i cât de mult îl iubești, dar nu uita că este important să fii și autoritar/ă în anumite momente.
💡 Când să îl încurajezi pe copil și când nu?
Un alt rol mai puțin ușor de pus în practică. Ca părinți, de multe ori avem tendința de a ne amuza atunci când cel mic face o prostioară. Lipsa unei reacții mai ferme și a unei explicații pe înțelesul copilului poate avea efecte negative. Cel mic nu va ști când greșește și de ce nu este în regulă să facă un anumit lucru. Dacă nu îl încurajezi să facă ceva, nu înseamnă automat că îl critici, ci doar că îi explici pe înțelesul lui că orice acțiune are și o consecință. De exemplu, dacă te mușcă, dă cu palma în tine sau vorbește urât, prima ta reacție nu ar trebui să fie una de amuzament, ci ar fi indicat să vorbești deschis cu cel mic și să îi spui că nu este frumos să aibă un astfel de comportament, etc.
💡 Dacă face ceva bine, laudă-l!
Pe de altă parte, atunci când cel mic face ceva bine fie că îl rogi tu, fie că face asta din proprie inițiativă, laudă-l. Spune-i că ești mandră/u de el, mulțumește-i pentru că ți-a fost de ajutor, încurajează-l să aibă mai des un astfel de comportament. Copilul se va simți bine știind că a rezolvat singur ceva și că, în plus, părinții sunt mulțumiți de acțiunea lui.
💡 Ai grijă să nu exagerezi cu autoritatea
Este poate unul dintre cele mai importante roluri. În discuțiile cu cel mic, este bine să te impui, dar într-o anumită limită. Copilul NU trebuie să te știe de frică, ci trebuie să înțeleagă că asemenea părinților, și el are responsabilități. Că fiecare are rolul lui în familie și că membrii echipei se ajută între ei. De asemenea, atunci când îi interzici ceva în mod categoric, trebuie să iei în calcul faptul că în general copiii tind să facă mai ales ce le este interzis în mod clar. De aceea, discuțiile deschise cu cei mici în care le sunt explicate avantajele și dezavantajele unei anumite acțiuni tind să aibă rezultate mai bune.
Se spune că până la vârsta de 7-8 ani, atunci când cel mic greșește, părintele trebuie să îl ghideze, dar și să se impună la nevoie. Până la vârsta de 12-15 ani, părintelui îi revine rolul de a-l ghida pe copil, în vreme ce după vârsta de 16 ani, părintele și copilul trebuie să devină prieteni.
💡 Fii mereu un work in progress
Tu ești modelul / eroul copilului tău. În cele mai multe dintre cazuri, copilul va face ce vede în casă. Încearcă să îți controlezi emoțiile negative precum starea de nervozitate, încearcă să nu urli la copil, evitați categoric certurile în fața copilului. Un copil se dezvoltă armonios într-o familie care cel puțin depune eforturi să fie mai bună în fiecare zi. Desigur, asta nu înseamnă că trebuie să fiți numai un zâmbet de dimineață până seara. În niciun caz. Copilul trebuie să înțeleagă că este la fel de important să vorbească despre emoțiile negative, că este firesc să fie și trist, dar că niciodată nu este bine să își defuleze supărarea și frustrările asupra altora. Vorbește-i despre valorile pe care tu le consideri importante pentru dezvoltarea lui.
foto: unsplash.com
