Fiecare părinte își dorește să creeze relația perfectă cu al său copil sau cel puțin una cât mai apropiată de un ideal anume. Tehnicile de parenting pozitiv despre care se tot vorbește în zilele noastre te ajută să crești un pui de om disciplinat și cu valori morale bine înrădăcinate. Dar cum practica nu e tocmai la fel de simplă ca teoria, procesul nu este unul la îndemâna tuturor mai ales în agitația specifică timpurilor.
Ceea ce este important de reținut este că asemenea oricărui tip de relație și cea dintre copil și părinte trebuie să se dezvolte sub forma unui parteneriat în care fiecare parte să aibă aportul ei.
Copiii sunt la fel ca niște flori pe care trebuie să le îngrijești astfel încât ele să înflorească în cel mai frumos mod cu putință. Pentru că fiecare copil e diferit, vine cu un bagaj genetic al său, cu o personalitate a lui, regulile generale nu pot fi aplicate în mod egal pentru toată lumea. Dar, cu toate acestea, informarea rămâne cheia. Citește, ascultă podcast-uri, întreabă experți și triază. Așa, vei rămâne doar cu acele sfaturi, recomandări care se potrivesc familiei tale.
Una dintre marile provocări ale unui părinte este să aibă abilitatea de a recunoaște ce tip de personalitate are copilul și să îl ajute acolo unde este nevoie și / sau îl încurajeze unde excelează. De ce spun asta? Pentru că în acest mod vei reuși să creezi un echilibru între a impune limite copilului și a-l motiva, astfel încât să nu devină răsfățat.
‘Fiecare copil are puterea de a ajuta întreaga lume. Dar pentru a realiza asta, el are nevoie de sprijin și de o ghidare a pașilor săi.’
Relația dintre un părinte și copil este minunată și prin prisma unei evoluții comune. Tu faci progrese atât ca om cât și în calitate de părinte pe măsură ce copilul tău crește. Înveți odată cu el. Mai întâi, afli ce îi place și ce nu, ce anume îi creează confort sau, din contră, îl supără foarte tare. Apoi, bebelușul crește și continuați să învățați împreună – este copilul tău genul timid sau un leader înnăscut? Și tot așa. Din nou, unul dintre rolurile părinților este să îi insufle valorile în care ei cred, să îl îndrume spre anumite direcții pe care ei le consideră sănătoase și echilibrate, dar restul ține de copil și de felul lui de a fi. Copilul nu este o extensie a părinților lui.
Adulții îi creează o bază sănătoasă peste care îl încurajează pe cel mic să construiască până când acesta își va deschide larg aripile și va zbura către viața lui de adult.
Nu uita că este complet greșit și inutil să îți compari copilul cu altul. Așa cum nu poți compara merele cu perele, nici doi copii nu pot fi comparați. Fiecare este unic în felul său, familiile sunt diferite, au background-uri diferite, stiluri de viață și așteptări diferite, de aceea este important să te concentrezi pe ceea ce îl face fericit pe copilul tău și pe voi ca familie, și nu să te concentrezi pe ceea ce au sau fac alte familii, alți copii.
Fii prietenul copilului tău. Știu, aceasta este o discuție destul de controversată. În realitate, lucrurile sunt foarte simple. Într-o relație de oricare tip ar fi ea, deci și de prietenie, sunt câteva lucruri de la care niciunul dintre oamenii implicați nu ar trebui să facă rabat: respectul, încrederea, susținerea, admirația, iubirea. Acestea fiind zise, nu trebuie să te temi că odată ce devii prietenul copilului tău, el nu te va mai respecta sau că nu te vei putea impune în fața lui într-un mod autoritar. Copilul NU trebuie să te știe de frică, NU trebuie să simtă că tu îi ești superior. Este nevoie de multă răbdare din partea adultului și de înțelegerea că celui mic îi trebuie explicat de fiecare dată când greșește fără a fi umilit, bătut, jignic, făcut să se simtă prost sau rușinat.
Mai mult decât atât, este important să îi explici că toată lumea greșește, este în regulă, se întâmplă. Învață-l să își ceară iertare, ajută-l să înțeleagă unde și de ce a greșit.
În relația părinte-copil, și adultul are de învățat, de schimbat comportamente și bagaje din propria copilărie, de evoluat. Ajută mult să mergi la un terapeut dacă simți asta. Nu este nicio rușine să faci terapie, nu este nimic tabu. Este ca regula din avion: îți pui masca mai întâi ție și apoi copilului. Fii bine cu tine ca să fii bine pentru copilul tău.
Fii atent la emoțiile copilului tău și vorbește deschis cu el despre asta. Niciun om NU trebuie să își inhibe emoțiile fie ele negative sau pozitive. Așadar, daca v-ați confruntat cu un moment mai puțin plăcut, încearcă să îi explici că se întâmplă tuturor să se mai și certe, să se supere, să fie frustrați sau chiar nervoși, dar că niciodată nu este în regulă să ne facem rău nouă sau altora.
Pe de cealaltă parte, atunci când cel mic are o reușită oricât de mică ar fi ea, fii acolo pentru el, bucură-te împreună cu el, încurajează-l și fă-l să se simtă special.
Nu există nicio rețetă universal valabilă care să îți garanteze că relația cu al tău copil va fi una ideală. Dar nici nu trebuie să fiți perfecți, ci fericiți. 🙂
foto: unsplash.com
