Să ridice mâna sus acel părinte care nu a fost niciodată pus în situația în care să fie nevoit să își păstreze calmul în timp ce copilul său urlă ca din gură de șarpe în mijlocul parcului sau în vreun magazin. Sunt destul de puține cazuri în care cei mici nu se confruntă cu tantrumuri, așa că ne-am gândit că articolul de față poate fi o sursă de inspirație pentru părinții care nu mai știu la ce strategii să apeleze.
Înainte de toate, atunci când cel mic se tăvălește pe jos, oricât de greu ți s-ar părea, NU țipa la el. Nu vei face altceva decât să înrăutățești situația. În mod categoric, nici nu se pune problema să îl lovești!!! În acel moment în care are criza, păstrează-ți calmul și explică-i întruna că este important să se liniștească și el, că veți găsi cumva o soluție la problema lui.
Și eu am o fetiță de 3 ani care se confruntă cu tantrumuri din când în când. Deși îmi vine să mă tăvălesc cu ea (la propriu) de nervi, mă controlez și îmi canalizez toată energia asupra ei. Momentul acela este despre ea și despre cum pot reuși să o calmez. În mod evident, fiecare copil e diferit și fiecare rezonează cu anumite strategii, dar numai încercându-le poți descoperi ce anume îl ajută pe micuțul tău să se calmeze.
Și înainte de a trece la strategii, încă un pont pe care ți-l recomand din propria experiență: să NU îți fie rușine cu al tău copil! Nu te gândi că se uită lumea la tine, că va râde / te va judeca lumea, etc. Tu și copilul sunteți cei care contează, nu oamenii din parc sau cei din magazin. De asemenea, NU îi spune copilului tău să se calmeze pentru că se uită lumea la el sau râde lumea de el și nici pentru că e rușine să facă așa. Aceste vorbe transmise din generație în generație trebuie oprite. Cel mic trebuie să înțeleagă că, oricât de supărat sau nervos ar fi, nu trebuie să își facă rău lui sau altora. Și încă ceva: încearcă să nu îi inhibi emoțiile negative. Dacă nu îi permiți să se simtă trist, frustrat, nervos, copilul va ține în el, metodă care îl va afecta emoțional pe termen lung.
Îți recomand și articolul: Disciplinează comportamentul copilului, nu emoțiile acestuia
Posibile motive care duc la tantrumuri
În momentul în care un copil nu știe să își gestioneze trăiri precum dezamăgire, frustrare, furie, tristețe, el defulează printr-un comportament agresiv. Este modul său de a spune: ‘ajută-mă, nu mă pot controla’. De altfel, tot din experiența personală, îți pot spune că fetița mea își manifestă des această neputință de a se calma: ‘mami, nu știu să mă calmez’.
Un alt motiv care poate duce la tantrum este dorința copilului de a deține controlul asupra unei situații. El își dorește ca lucrurile să se întâmple cum vrea el și când vrea el, iar în momentul în care nu obține asta, începe să urle în speranța că acest comportament îi va oferi controlul asupra situației.
Deci, părinții trebuie să rețină două lucruri importante: un copil dezvoltă tantrumuri din două motive: 1. are o dificultate în gestionarea emoțiilor negative; 2. încearcă cu disperare să dețină controlul asupra unei situații.
Aș mai adăuga următorul punct de ajutor pentru adulți: dacă se întâmplă totuși să țipi la cel mic sau pur și simplu nu reușești să gestionezi un tantrum așa cum ți-ai propus, încearcă să nu te învinovățești. Data viitoare, îți va reuși mai bine. Discută cu cel mic după ce vă calmați amândoi. Îi poți spune că nu ai vrut să ridici tonul la el, că și tu erai supărată, mai spune-i din nou că e în regulă să fie trist, furios, dar că nu este deloc ok să își facă rău lui sau altora, iar tantrumurile fix la asta pot duce. Și stabiliți o metodă de împăcare.
De asemenea, ai grijă ca cel mic să nu asocieze certurile și supărările dintre voi cu lipsa iubirii. Asigură-l că îl iubești necondiționat!
Cum putem preveni tantrumurile?
Da, știu și eu că teoria e mai ușoară decât practica, dar merită să apelăm la niște strategii. Cine știe? Poate chiar vor funcționa.
Deși nu se poate spune cu certitudine că toate tipurile de tantrumuri pot fi prevenite, există totuși câțiva pași care te pot ajuta să previi o astfel de situație.
1.Fii atent/ă la momentele în care copilul tău este mai predispus la tantrumuri. Dacă se întâmplă cu precădere când îi este foame, este obosit, este mult prea agitat, încearcă să nu organizezi nicio activitate în intervalul acela orar și amână tot până când cel mic este odihnit, a mâncat, este liniștit.
2. Uneori, tantrumurile pot fi rezultatul unor așteptări ridicate al copilului. De exemplu, dacă el e obișnuit că i se cumpără o jucărie de la magazin ori de câte ori mergeți, în momentul în care un membru al familei nu va respecta această ‘tradiție’, cel mic va dezvolta cel mai probabil un tantrum. În acest caz, este important să îi setezi așteptări realiste: luăm jucării de la mall o dată pe lună sau când mergi cu bunicii / mătușa (pentru că, din nou, este o activitate care se întâmplă mai rar).
3. De asemenea, este important ca în momentul în care plecați de acasă să discutați despre ce urmează să se întâmple, astfel încât cel mic să nu fie pus în fața faptului împlinit. Stabiliți anumite reguli pentru orice tip de situație, mai ales pentru cele noi. La fel de important este ca el să accepte, pentru că de înțeles copiii înțeleg mai multe decât credem noi, că orice acțiune are și o consecință. Pedepsele nu sunt ceva rău, nu traumatizează copilul (iarăși, nu vorbim despre abuzuri fizice, psihice sau emoționale). În realitate, este chiar sănătos pentru un copil să știe că atunci când greșește trebuie să își asume. Este valabil și pentru adulți.
4. Oferă-i alternative sănătoase prin care el își poate gestiona emoțiile negative. Exercițiile de respirație pot fi un exemplu. Discută cu cel mic și când este calm și explică-i că, mai ales în momentul în care are un tantrum, respirația adâncă îl poate ajuta să se calmeze.
5. Dacă motivul pentru care începe un tantrum este că vrea să îi cumperi o jucărie sau o ciocolată, recomandarea este să te ții cât poți de tare și să nu îi cumperi nimic. Da, pentru momentul acela, evident că asta este soluția salvatoare, dar pe termen lung va fi mai rău pentru amândoi. Din nou, dacă îi cumperi totuși jucăria, nu te blama ulterior. Mom shaming-ul nu este deloc în regulă nici când vine din partea altora, nici când vine din interiorul tău. Te vei descurca mai bine data viitoare.
6. Atunci când cel mic se descurcă grozav la cumpărături sau în parc și nu face un tantrum pentru că nu i-ai luat ceva sau nu ați făcut musai ceva ce voia el, este bine să îl lauzi, să îi explici că a procedat foarte bine și cât de mândru/ă ești de el. Strategiile de disciplină pozitivă pot fi extrem de benefice pentru comportamentul unui copil, inclusiv în gestionarea tantrumurilor.
7. Fiecare părinte își cunoaște suficient de bine copilul încât să își dea seama când este vorba de răsfăț. Acele momente când cel mic plânge și aruncă cu jucării sau dă din picioare pentru că vrea atenție (nu iubire, este important de făcut diferența). În aceste situații, nu îl băga în seamă nici pentru a-l certa, nici pentru a-l împăca. Vei observa că se va liniști într-un timp foarte scurt și că va veni el spre tine după ce s-a liniștit.
Potrivit unui studiu, un tantrum durează în medie cam 3 minute.
Fiecare experiență este diferită tocmai pentru că suntem toți atât de diferiți. Și este bine să fie așa. Încearcă doar acele strategii cu care te simți confortabil și vezi cu ce anume rezonează copilul tău. Fii blând/ă cu tine și cu cel mic în tot procesul ăsta. Și scapă pe cât posibil de sentimentele de vinovăție și de rușine. Nu trebuie să ți le inhibi complet, ci doar să le ții sub control astfel încât să nu îți afecteze viața și relația cu cei din jur, mai ales cea cu al tău copil. Și nu uita să vorbești des și deschis cu el despre emoțiile negative, cele pozitive și gestionarea lor.
Foto: unsplash.com
